Drumul Via Transilvanica reînvie comunitățile din Colinele Transilvaniei

De ce să pierd timpul cu discuții neinteresante?

Nu toți sunt simpatici mereu, dar e simplu: mă mut de lângă cei care discută subiecte ce nu mă atrag. Ocolesc cu indiferență fățișă teme ca boli, politică, mașini, fotbal sau franci elvețieni.

De câteva ori pe an petrecem weekenduri în diverse destinații. Pentru tura de biciclete din zona Sighișoarei ne-am mobilizat vreo 25 de oameni, unul mai fain ca altul.

Ne așteptau trei zile de plimbări prin natură, cântece de chitară la foc de tabără, o vizită în cetatea medievală și trasee pe Colinele Transilvaniei, porțiune a Viei Transilvanica cunoscută sub numele de „Terra Saxonum”.

Am îndrăgit demersul celor de la Asociația Tășuleasa Socialîncă din stadiul de proiect. Visez să străbat cândva întreaga Via, însă, deocamdată, m-am intersectat doar sporadic cu fragmente de traseu. Colegii mei, în schimb, mai au doar două segmente și se pot lăuda deja că au parcurs drumul în întregime, pe două roți.

Proiectul a fost gândit ca undrum al românilor, care să lege întreaga țară de la Putna până la Drobeta-Turnu Severin, inspirat de traseele faimoase precum Camino de Santiago. Într-o țară în care dezbinarea pare uneori un sport național, să concepiun drum care uneștemi se pare un act de curaj – și o cauză pe care e imposibil să nu o îmbrățișezi.

Alin Ușeriu spunea la premiera documentaruluiApă și talpăcă această cale poate fi ultima fereastră deschisă spre satul autentic românesc. Întinsă pe o distanță de peste 1.400 de kilometri, Via Transilvanica este un proiect amplu, demarat în 2018.

Fiecare kilometru este marcat cu o bornă de andezit, lucrată manual de artiști români și străini – fie aspiranți, fie consacrați – în cadrul taberelor de sculptură organizate de Asociația Tășuleasa Social.

Andrei Ștefan Boitan, sculptor din Cluj, coordonează aceste tabere.

Ce este proiectul?

Astfel, traseul devine o galerie de artă în aer liber, probabil cea mai lungă din România și una dintre cele mai impresionante din lume.

Bornele nu sunt doar repere utile; ele surprinddiversitatea culturală și istorică a României: elemente de floră și faună, arhitectură locală, simboluri creștine și istorice, bresle de meșteșugari, folclor, rucsac de pelerin, dar și forme geometrice, abstracte sau chiar amuzante.

Cei 1.400 de km ai traseului inițial de pe Via Transilvanica străbat10 județe: Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți. Și 7 ținuturi: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica și Terra Romana. Peste 10.000 de voluntari s-au implicat în această acțiune până în 2022, când a fost montată ultima bornă.

Dar Via Transilvanica este un proiect viu, dezvoltat organic: traseele se extind, se montează borne suplimentare, iar comunitatea de susținători crește constant.

Numai în mai 2024,3.400 de voluntaridin 84 de școli din Alba, Harghita și Sibiu au participat la cea mai mare acțiune de ecologizare –Ziua Bună pe Via Transilvanica. În plus, există127 de grupuri de părinți de drum , aproximativ 450 de persoane care adoptă un segment de traseu, îl întrețin, verifică marcajele, refac infrastructura și participă la activități locale.

Această cale a reînsuflețit, vecinătățile. Create cu scopul de întrajutorare, cred că pot face în comunitate mult bine. Atunci când vecinii renunță la invidii și-și pun laolaltă forțele, pot ține piept la divizii întregi de răuvoitori.

Via Transilvanica a readus viață în zone care păreau uitate. S-au revitalizat comunități, au apărut puncte de gastronomie locală, locuri de odihnă pentru pelerini, pensiuni, ghizi locali, rute de microbuze hop-on hop-off și afaceri noi. Traseul oferă călătorului o experiență autentică de imersiune în cultura locală.