Garnerin efectuează prima săritură cu parașuta din istorie, iar câinele său cade pe pământ

Când a început activitatea experimentală?

Ziua de 22 octombrie rămâne gravată în istoria aviației ca data în care un francez curajos a demonstrat viabilitatea parașutei, dar povestea acestui eveniment nu se oprește aici, ci include și o prefață neașteptată, în care subiectul experimentului final a fost un animal de companie. Personajul central al acestei narațiuni este André-Jacques Garnerin, un pionier al aerului care a traversat destine tulburătoare înainte de a-și pune pe pielea proprie invenția care l-a făcut celebru.

Născut la Paris în data de 31 ianuarie 1769, viitorul aeronaut a crescut într-o epocă de tranziție științifică și politică majoră. Educația sa a fost marcată de legătura strânsă cu profesorul Jacques Charles, figura care a inventat aerostatul cu hidrogen. Această relație academică l-a implicat pe Garnerin în primele tentative de zbor cu baloane, consolidându-i pasiunea pentru navigația prin cer.

Cariera sa profesională a fost una de excepție, fiind numit aeronaut oficial al Franței, poziție care i-a conferit statut de referință în domeniul aeronauticii timpurii. Totuși, drumul spre faimă a fost plin de obstacole. În contextul conflictelor napoleoniene, Garnerin a fost capturat de forțele britanice, apoi transferat austriecilor, reținându-se prizonier la Buda, în Ungaria. În cei trei ani petrecuți în închisoare, nu a pierdut timpul, ci a folosit această perioadă de izolarea pentru a schița și a rafina planurile ce aveau să ducă la crearea primei parașute funcționale.

Mai devreme, în timpul Revoluției Franceze din 1789, el ocupase deja o funcție importantă, fiind numit șef al trupelor de artilerie ale armatei france de nord, în calitatea sa de comisar al Convenției.

Activitatea experimentală propriu-zisă a început încă din 1797, cu teste efectuate pe obiecte de formă similară unei umbrele. La începutul acelui an, în Paris, au fost realizate primele experiențe, culminând cu lansarea în aer a câinelui său personal. Animalul a atins solul fără incidente, aterizând în siguranță, ceea ce a oferit încrederea necesară pentru pasul următor. Încurajat de succesul testului cu câinele, Garnerin s-a hotărât să-și pună viața în joc.

La data de 22 octombrie 1797, în incinta Parcului Monceau din Paris, el a sărit de la o altitudine de aproximativ 900 de metri, conform unor surse, sau de la 1.000 de metri, conform altora, sperieture spectatorii cu „cearceful său zburător”.

Deși aterizarea a fost considerată relativ reușită, nu a fost lipsită de consecințe, Garnerin suferind o entorsă la genunchi.

Inovația nu s-a oprit la prima săritură.

În anul următor, 1798, colaborând îndeaproape cu fratele său, Jean-Baptiste-Olivier Garnerin (cunoscut și ca Jean Garnerin, 1766-1849), au dezvoltat o parașută cu nacelă, care includea un orificiu central în velură.

Această modificare structurală oferea o stabilitate aerodinamică comparabilă cu cea a parașutelor moderne.

Ce altceva există în cronologia lui Garnerin?

Drepturile de autor ale acestei invenții au fost formalizate prin depunerea unui brevet în 1802, document care se află astăzi în custodia Muzeului Institutului Național Francez al Proprietății Industriale.

Viața și moartea lui Garnerin au rămas legate de cer. Activitatea sa s-a desfășurat până la data de 18 august 1823, când o aterizare defectuoasă i-a provocat un accident fatal, încheind o carieră dedicată zborului.

Printre asociații săi remarcabili s-a numărat și soția sa, Jeanne Garnerin, născută Labrose, care l-a însoțit în multe călătorii cu balonul. Ea a intrat la rândul ei în istorie, devenind prima femeie care a sărit cu parașuta dintr-un balon, la data de 10 noiembrie 1798.

Deși Garnerin este adesea creditat cu prima săritură umană reușită, primii care și-au salvat viața folosind o parașută au fost, de fapt, aeronauți care scăpau din baloane avariate, printre care se numără și polonezul Kuparenko.

În secolul XX, semnalmentele datei s-au diversificat. În 1911, la București, vedea lumina publicației revista „Flacăra”, condusă de C. Banu, publicație care pleda pentru unitatea național-statală a românilor. Sportivul Emile Zátopék a stabilit recordul mondial la 10.000 de metri în anul 1949, cu un timp de 29:21.2.

Poetul George Dumitrescu, născut la 22 aprilie 1901, își încheia pământul în 1972, iar în același an, 1972, avea loc inaugurarea solemnă a pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea.

Actorul italian Lino Ventura, cunoscut pentru rolurile din „Cadavre de lux” și „Mizerabilii”, născut la 14 iulie 1919, a murit în 1987. Jurnalistul științific Albert Ducrocq, pionier al domeniului, s-a stins din viață în 2001, fiind născut în 1921. Richard Helms, directorul CIA între 1966 și 1973, a decedat în 2002, având data nașterii în 1913.

Un episod controversat din sportul mondial a avut loc în 1997, când jurnalistul Răzvan Theodorescu a fost decorat cu însemnele de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze. Mai recent, în 2012, Uniunea Ciclistă Internațională (UCI) a emis decizia de a-i retrage ciclistului texan Lance Armstrong cele șapte titluri câștigate la Turul Franței, decizie bazată pe raportul agenției americane antidoping (USADA), care îl acuza de dopaj sistematic.

Toate aceste date și fapte subliniază complexitatea istoriei, de la primele salturi cu parașuta la marile transformări culturale și sportive ale ultimului secol.