Iașiul între imagine și spațiu public

În discursul de deschidere, Raluca Munteanu a stabilit ambiţia summitului A: loc comun, spaţiu

Palas Iași: o imagine aeriană a întregii intervenții „A” - Ideile de astăzi și conducerea în acțiune (Romana Orașelor Summit) este o inițiativă dedicată soluțiilor concrete pentru progresul orașelor românești, realizată de Fundația IULIUS. Prima ediție a fost organizată în parteneriat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și a luat forma unui summit de două zile dedicat regenerării urbane, finanțării, proiectării și bunăstării urbane. Prima zi a fost deschisă cu un Master Class Foster + Parteneri, urmată de intervenția lui Ralucei Munteanu, Directorul de Dezvoltare IULIUS (care a fost numit, simpatic, Investiții de sute de milioane de europeni în lucruri pe care banii nu le pot cumpăra), keynote-ul lui Charles Montgomery, discursul lui Mirko Franzoi - 10 Lucruri Orașe pot implementa ACUM pentru un trafic mai bun și numeroase intervenții ale actorilor locali, care vizează idei concrete și formularea unor concluzii locale viabile.

Dar dincolo de agendă, ceea ce am văzut în Iași a fost o încercare de repoziționare a discursului urban, în special o preocupare concretă și cercetată conștiincios cu privire la modul în care putem construi altfel, despre ce fel de viață face posibilă investițiile și evoluțiile recente și cum ne pregătim pentru un viitor în care orașul, dincolo de a arăta bine, impune un standard vizibil îmbunătățit al calității vieții.

În discursul de deschidere, Raluca Munteanu a stabilit ambiţia summitului A: loc comun, spaţiu de dialog, cadru în care administraţia, investitorii, arhitecţii, urbaniştii şi iniţiativele civice vor rămâne în aceeaşi încăpere şi vor dezvolta soluţii concrete. Formula cheie a fost, probabil, cea mai bună definiție a întregii abordări: „un oraș nu este o sumă de clădiri, ci este de fapt o sumă de încredere.” Și această viziune a fost baza tuturor evoluțiilor grupului IULIUS. Privind în urmă, Raluca îşi aminteşte starea incertă a terenului pe care grupul intenţiona să facă investiţii - abandonate, subutilizate, devalorizate, dar potenţial latente, şi spune cu încredere că „locurile care nu erau nimeni trebuie să devină ale tuturor.” Tranziția de la obiect la relație, de la clădire la spațiu între clădiri, a fost reluată de Foster + Parteneri. Masterclass Foster + Parteneri și discuții cu aplicabilitatea locală.

Panou „Global repers in durability urban design,” cu arh. Emil Ivănescu, arh. Alin Hoblea, Arh. Stefan Behling, arh. Maximilian Zielinski, arh. Susanne Danz şi Arh. Nick Haddock Cu toate că sub titlul relativ general „Milestones Global in Sustainable Urban Design,” Stefan Behling a evitat registrul triumfal.

Panou „Global repers in durability urban design,” cu arh

Prin urmare, el a preferat în loc de o prezentare despre proiecte de succes, să înceapă cu o anxietate: ce fel de medii construim pentru corpuri care rămân la fel biologic, deşi stilul nostru de viaţă a fost îndepărtat radical din mediul natural? Formula lui provocatoare a fost că „suntem cu toții din savană,” și multe dintre spațiile contemporane în care lucrăm și trăim seamănă mai degrabă cu forme elegante de captivitate decât cu medii naturale. El întreabă dacă birourile sunt complet închise, „ca submarinele într-un oraș,” sau rândurile nesfârșite de birouri sunt într-adevăr semnul progresului. În subtext, întrebarea este cum construiți fără a provoca stres, izolare și epuizare ca efecte secundare ale eficienței.

Apoi a urmat una dintre ideile importante ale zilei: viitorul nu este doar în clădiri, ci în „spaţiu între ele.” Behling a insistat că secolul auto a modelat oraşul până la saturaţie, iar următorul ciclu tehnologic (robotică, automatizare, noi forme de mobilitate) va remodela sub viziuni noi strada, parcare, trotuar, logistică şi, prin extensie, viaţa de zi cu zi. Prin urmare, apelul la instrumente de simulare și măsurare: vânt, soare, temperatură, fluxuri pietonale, reacții cognitive, rute, stres. „Arhitecţii şi planificatorii cred că ştiu totul. Adevărul este că nu,” a afirmat Behling în esenţă, argumentând că proiectele ar trebui testate şi măsurate înainte şi după implementare.

Prin studiul de caz Trafalgar Square, el îşi demonstrează ideile: o operaţiune aparent simplă de refacere a spaţiului pietonal poate schimba radical modul în care un oraş îşi produce centrul public, până în punctul în care piaţa a devenit sufrageria Londrei. Remodelarea clădirii Palas Iaşi, noua agora interioară Dacă discursul general al echipei Foster a fo