De ce evită românii sportul: peste 60 la sută nu fac deloc mișcare

Valoarea mișcării este subestimată?

Inactivitatea fizică pare a fi o trăsătură definitorie a stilului de viață actual al românilor, conform celor mai recente date statistice.

Conform sondajului Eurobarometru, proporția cetățenilor care declară că nu se mișcă niciodată depășește pragul de 60%, ceea ce plasează țara noastră într-o poziție defavorabilă comparativ cu restul Uniunii Europene.

Concret, doi din trei intervievați susțin că practicarea sportului nu face parte din rutina lor zilnică, o rată care este de aproximativ dublul mediei europene. Această tendință alarmantă sugerează o distanță semnificativă față de standardele continentale privind sănătatea și activitatea fizică.

Cauza principală invocată de acei români care stau departe de sală sau de teren este, în mod paradoxal, lipsa de timp.

Mulți susțin că aglomerația programelor le lasă puține spații libere pentru exerciții.

Totuși, statisticile arată o realitate mai nuanțată: doar 7% dintre participanții la studiu afirmă că se antrenează zilnic, fie prin exerciții fizice, fie prin practicarea unui sport organizat.

În același timp, 16% dintre ei menționează că se mișcă de mai multe ori într-o săptămână. Restul populației rămâne într-o zonă de incertitudine sau de inactivitate totală.

Percepția asupra valorii activității fizice pare a fi, de asemenea, subestimată în rândul publicului larg.

Datele relevă faptul că 62% dintre români nu consideră sportul o prioritate în viața lor. Mai mult, 17% dintre respondenți nu cred că mișcarea are un impact pozitiv asupra sănătății mentale, o componentă crucială a bunăstării generale.

O altă constatare remarcabilă este că 73% dintre cetățeni nu sunt convinși că sportul poate îmbunătăți calitatea vieții persoanelor din grupuri marginalizate, indicând o lacună în înțelegerea rolului social al activității fizice.

Vocea unor specialiști din domeniu subliniază importanța formării obiceiurilor încă din copilărie. Remus Berbec, antrenor de fitness, rememorează propria experiență din școală, perioadă în care mulți elevi primeau scutiri de la orele de educație fizică, fiind încurajați implicit să se odihnească.

El argumentează că sportul are o importanță echivalentă cu matematica, contribuind esențial la funcționarea optimă a sistemului nervos și a creierului. Pentru a schimba această mentalitate, antrenorii atrag atenția asupra rolului fundamental pe care îl joacă familia și instituțiile școlare în cultivarea dragostei pentru mișcare.

Ministrul Educației, Mihai Dimian, a recunoscut că responsabilitatea pentru scăderea nivelului de activitate fizică la tineri este una colectivă. El a punctat un aspect urbanistic critic: eliminarea terenurilor virane din jurul blocurilor pentru a crea locuri de parcare auto a dus la dispariția spațiilor naturale unde copiii puteau juca și se mișca.

Astfel, societatea și urbanizarea modernă sunt văzute ca factori principali ai acestei sedentarizări.

În Capitală, problema se manifestă și prin numărul mare de scutiri medicale prezentate la orele de sport. Anul trecut, peste 3.200 de elevi de liceu din București au invocat certificate medicale pentru a evita activitatea fizică în cadrul programului școlar.

Deși orașul dispune de numeroase facilități amenajate în parcuri pentru exerciții, bariera percepută a lipsei de acces la infrastructură adecvată este citată de aproximativ jumătate dintre români ca motiv pentru care nu se antrenează.

Perspectiva elevilor oferă un contrapunct optimist. Ună dintre ele a explicat că mișcarea le permite să devină mai deștepți, să proceseze informațiile mai rapid și să rezolve probleme matematice cu mai multă ușurință.

Această legătură directă între efortul fizic și performanța cognitivă este adesea ignorată de părinți și chiar de elevi, care tind să privească sportul ca pe o simplă obligație sau o distracție, nu ca pe un instrument de dezvoltare intelectuală.

Fără o schimbare de mentalitate și fără investiții în educația sportivă, proporția celor care nu se mișcă deloc riscă să rămână ridicată, consolidând imaginea României ca o țară a inactivității fizice.