La 85 de ani, bunica Eugenia ia din nou cu asalt muntele la Azuga Trail Race

O urcare de coșmar devenită pasiune!

Competiția de alergare montană Azuga Trail Race, programată pe 16 și 17 octombrie în Munții Baiului, se pregătește să primească o participantă cu totul specială: pe Eugenia Cotinghiu, care va împlini 85 de ani. Organizatorii au anunțat pe pagina oficială de Facebook că brașoveanca își va relua provocarea din proba Sorica Sunset Vertical.

Anul trecut, pe măsură ce soarele cobora peste creste, bunica și-a strâns baticul sub glugă, a luat bețele de mers și a pornit hotărâtă spre vârf. Ediția a fost iluminată de partenerul Varta România, iar la lăsarea serii, Eugenia a trecut liniștită linia de sosire, cu un zâmbet larg pe buze. Acum, ea se antrenează deja pentru a repeta această performanță.

Proba în cauză nu este deloc una ușoară: presupune o urcare neîntreruptă de 1,9 kilometri pe pârtia Sorica, cu o diferență de nivel de 543 de metri. Relația dintre Eugenia și această competiție a început însă cu totul neașteptat în anul 2025.

Potrivit bizbrasov. ro, brașoveanca a ajuns inițial la eveniment doar ca să-l însoțească pe nepotul ei, Viorel Pălici, un atlet de performanță cu numeroase titluri naționale și internaționale la activ.

De fiecare dată când tânărul pleca în cantonamente sau concursuri, bunica îl lua la întrebări despre trasee. Ca să-i arate exact despre ce e vorba, Viorel a invitat-o la Azuga Trail Race. Numai că Eugenia n-a vrut să rămână simplu spectator, ci s-a înscris direct în cursă.

În ciuda vârstei, Eugenia Cotinghiu are un ritm de viață care îi pune în dificultate și pe mulți tineri. Gospodăria o ține în priză zi de zi.

Întreține o grădină rodnică de unde scoate roșii, cartofi, ceapă și morcovi pentru toată familia.

Brașoveanca pune energia de care dispune pe seama unei rețete simple: efort fizic constant, mâncare curată din producție proprie, odihnă la timp, credință și vecini buni alături.

Care este secretul longevității?

Printre preferatele sale în materie de hrană se numără laptele, cașul și ouăle.

Într-o mărturie plină de emoție, Eugenia a povestit că munca a fost temelia întregii sale vieți.

Toată viața am muncit, da.

Așa am fost. De mică am avut șapte frați. Eu am fost cea mai mică.

Am rămas în casă cu bătrânii și a trebuit să muncesc și să am grijă de ei. Ceilalți au plecat toți. (…) Urcam până sus.

Acum să vă povestesc – duceam calul, trăgea la pod. Eu eram singură, că bărbatul lucra la pădure. Puneam pățoală și urcam pe scară, băgam fânul, tot de una singură.

Ziceam: «Lasă, că fac eu!», și-a amintit ea.

Născută și crescută în satul Măgura din județul Brașov, Eugenia locuiește și astăzi acolo. Are o familie numeroasă și unită: este mamă a trei fete, bunică pentru zece nepoți și străbunică pentru doisprezece strănepoți.